Teatrul "Nottara" vă urează Paşte fericit!

Dragi prieteni,

Vă urăm Sărbători fericite, pline de căldură şi vă mulţumim că ne-aţi fost alături în număr atât de mare, în această primă parte a anului.

Sperăm că veţi continua să ne treceţi pragul şi în cele câteva luni care au rămas până la finalul acestei stagiuni. Ştim că vremea frumoasă vă îmbie tot mai mult la plimbări în aer liber şi ieşiri la terase, după atâtea luni friguroase, petrecute între patru pereţi.

Totuşi, suntem convinşi că nu veţi regreta dacă, din când în când, veţi alege sala de teatru, în locul ieşirii la iarbă verde, mai ales că de la începutul anului am adăugat patru titluri noi în repertoriul nostru, pe lângă cele 24 deja existente:

Vestul singuratic de Martin McDonagh este o comedie neagră, provocatoare, în regia lui Cristi Juncu, cu o distribuţie excepţională, formată din Vlad Zamfirescu, Andi Vasluianu, Ioana Calotă/Corina Dragomir şi Florin Piersic Jr (proaspăt câştigător al Premiului GOPO pentru „Cel mai bun actor în rol principal”, pentru filmul Q.E.D); 

Drumul spre Mecca (sau Casa bufniţei) de Athol Fugard (regia Geanina Hergheligiu) este o dramă de idei, care vorbeşte despre libertate, despre şansa de a-ţi descoperi menirea şi despre puterea de a alege, luând-o ca model pe Helen Martins, o artistă vizionară din Africa de Sud, a cărei poveste de viaţă este impresionantă;

Fazanul de Georges Feydeau este o comedie spumoasă, cu personaje savuroase, plină de culoare, surprize şi umor. Cu o distribuţie numeroasă, formată din tineri actori foarte talentaţi, spectacolul abordează tema atât de cunoscută a păcălitorului păcălit, într-o montare modernă, semnată de regizorul Alexandru Mâzgăreanu;

Aprilie, dimineaţa de Mihai Ispirescu este tot o comedie, care se concentrează de această dată pe o întrebare sensibilă a existenţei noastre: în spatele rezultatelor unei statistici se află oameni sau doar numere? După o odisee a cenzurii, pe care a parcurs-o cu temeritate, textul se reîntoarce în teatrul în care a cunoscut succesul înainte de decembrie 1989. Regizoarea Diana Lupescu, împreună cu dramaturgul Mihai Ispirescu au actualizat piesa şi au adaptat-o în cheie comică dilemelor societăţii moderne.

În speranţa că v-am convins să nu ne uitaţi până când vine iarăşi frigul, vă recomandăm să accesaţi www.nottara.ro, pentru a alege spectacolele pe care doriţi să le vedeţi primăvara aceasta.

Cu drag,
Echipa Teatrului Nottara

La mulţi ani, Anda Caropol!

Astăzi este ziua Andei Caropol. Îi dorim multă sănătate şi fericire şi vă invităm să citiţi gândurile sale legate de această zi.

Şansa mea

Destinul meu se contopeşte cu cel al Teatrului Nottara, pe care l-am slujit cu evlavie şi fidelitate timp de 50 de ani. Lecţia demnităţii şi a umilinţei faţă de meserie am învăţat-o de la marii profesori ai şcolii noastre de teatru. Am terminat Institutul de Teatru în 1960, la clasa prof. A.P. Marţian, un minunat şi rar profesor. Am avut şi o pleiadă de asistenţi, care mai de care: Ion Cojar, Mihai Berechet, Cornel Todea, Horea Popescu. 

Am tot ce n-ar trebui să aibă un actor, dacă vrea să reuşească: sunt timidă, tăcută şi de o modestie exagerată. În schimb sunt: muncitoare, perseverentă, disciplinată. Nu mi-am propus să reuşesc. Muncesc cu pasiune, cu dăruire, fără să mă gândesc că mă aşteaptă undeva o recompensă. N-am luptat pentru vreun rol, nu m-am zbătut pentru obţinerea lui. Rolurile au venit ele la mine, nu le-am cerşit niciodată. Dar m-a ajutat şi şansa. Dacă n-ar fi fost şansa, n-aş fi putut să spun acum că am jucat Ofelia, în regia lui Dinu Cernescu. Era un rol la care visau multe actriţe, dar el m-a ales pe mine. A fost şansa mea.

Nu mi se pare un lucru întristător că împlinesc 76 de ani, o vârstă la care îi mulţumesc lui Dumnezeu că am ajuns şi tot pe El Îl rog să mă vindece de toate bolile de pe lume, mai puţin de această boală incurabilă care e Teatrul.   

Peter Brook spunea undeva: „Frumuseţea ridurilor contează mai mult decât liftingul, căci adevărul e mult mai valoros decât falsul.”

Mă bucur că îmi sărbătoresc ziua prin muncă. Pe 9 aprilie joc Titanic Vals, care şi el se apropie de o vârstă onorabilă.

Nu vreau să închei fără a ţine o clipă de reculegere pentru toţi prietenii mei dragi, actori şi regizori minunaţi, care nu mai sunt printre noi, de care mi-e tare dor şi de la care parcă mai aştept un telefon, să-mi spună: „La mulţi ani!”.

Pentru viitor, îmi doresc să repet o piesă, un rol nou… Şansa mea, ce faci?